Premiile UNACOR au fost decernate sâmbătă la Sibiu
Uniunea Artei Coregrafice din România (UNACOR) și Teatrul de Balet Sibiu au decernat sâmbătă, 19 februarie 2021, la Sibiu, premiile uniunii pentru excelența în domeniul artei coregrafice, în cadrul unui eveniment de gală, ajuns anul acesta la a patra ediție. Din programul serii nu au lipsit momentele coregrafice interpretate de dansatorii Teatrului de Balet Sibiu Gabriella Delgado, Maynard Fernandez, Alba Fernandez, Miguel Teixeira și de invitați din țară precum Emma Stoian (Școala „Dance Planet” București), Andrea Chiappetta și Carla Dukai (Opera Națională Română Timișoara), Ioana Cristina Terebesy și Alex Dobre (Opera Maghiară Cluj-Napoca), Alina Postolache și Juan Cruz Luque (Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași”). Gazda evenimentului a fost Prof.univ dr.Sergiu Anghel – Președintele UNACOR, regia spectacolului a fost semnată de coregrafa Sandra Mavhima, stage design Radu Drusan, light design Radu Drusan și Horia Suciu.
Laureații celei de-a patra ediții a Galei Premiilor UNACOR sunt:
Unda Popp – Diplomă de excelență pentru „Arta costumului în spectacolul coregrafic”
Cristina Dijmaru – Diplomă de excelență pentru „Performanță interpretativă excepțională” – pentru rolul Julietei din spectacolul „Radio and Juliet”
Liana Tugearu – Diplomă de excelență în „Domeniul criticii de specialitate”
Mara Tudose – Diplomă de excelență „Tânără speranță”
Silvia Gheață Ciurescu – Diplomă de excelență pentru „Dezvoltarea scenei coregrafice românești” – emisiunea LUMEA DANSULUI
Lorette Enache – Diplomă de excelență pentru „Performanță în educație coregrafică” – (universități)
Carmen Croitoru – Diplomă de excelență pentru „Dezvoltarea teoriei managementului
și politicilor culturale din România”
Oana Ioniță – Diplomă de excelență pentru „Performanță în educație coregrafică școală privată”
„UNACOR (Uniunea Artei Coregrafice din România) intră în al cincilea an al existenței sale. Numărul membrilor UNACOR a crescut în ultimii doi ani dar nu atât de mult cât ne-am fi dorit și așteptat. Forța unei uniuni de creație stă în egală măsură în calitatea membrilor săi și a numărului de membri ai acesteia. Nu este un secret pentru nimeni ( lucrul acesta l-am declarat chiar cu ocazia lansării uniunii noastre pe scena Operei Naționale din București) că scopul nostru pe termen mediu este obținerea statutului de «organizație de utilitate publică», moment în care, odată obținut acest statut, vom putea fi mult mai utili breslei noastre, în primul rând prin faptul că în acel moment vom fi finanțați de la buget așa cum sunt toate uniunile de creație care beneficiază de acest statut. Una dintre problemele majore cu care se confruntă comunitatea noastră – mai ales în ce-i privește pe coregrafi – este faptul că aceștia nu beneficiază în prezent de posibilitatea obținerii din partea statului român a suplimentului de pensie de care se bucură toți ceilalți membri ai uniunilor de creație. Acest lucru se va rezolva de la sine odată cu obținerea statutului amintit. Problema cea mai gravă cu care ne confruntăm este însă ignorarea aproape totală a problemelor majore pe care le întâmpină breasla noastră pe relația cu oficialitățile de resort, ignorare a cărei singură cauză este slaba noastră organizare și, direct legată de aceasta, absența unei voci unitare și puternice, capabilă să impună punctul de vedere al unei comunități, unită și puternică ea însăși. Lumea dansului este divizată, încă nu pe deplin conștientă de importanța ei în spațiul cultural românesc, și, mai ales, lipsită de o solidaritate reală de breaslă. Din dialogul cu potențialii membri ai uniunii noastre de până acum a reieșit că reținerea majoră a acestora de a adera la uniune constă în absența unui răspuns la întrebarea ”Ce face uniunea pentru noi?”. Desigur acestei întrebări i s-a răspuns, în timp, de persoane mult mai autorizate decât noi. De pildă, într-un context similar, J.F. Kennedy îi invita pe americani să se întrebe nu ce poate face America pentru ei ci ce pot face ei pentru America. Sper că odată intrați în al șaselea an de existență, coregrafii, balerinii și toți cei ce gravitează în jurul axului acestei minunate profesii să înțeleagă că Uniunea nu este o entitate abstractă, metafizică, un fel de sursă de beneficii pentru care nu trebuie să faci altceva decât să ceri, ci că, Uniunea nu poate fi decât solidaritatea artiștilor ce profesează arta coregrafică, o solidaritate construită în jurul unui ideal care ar trebui să fie cel puțin acela de a fi în rând cu celelalte bresle. Uniunea suntem noi, cei ce ne dorim măcar atât.” Prof.univ dr. Sergiu Anghel, Președintele UNACOR
„UNACOR (Uniunea Artei Coregrafice din România) intră în al cincilea an al existenței sale. Numărul membrilor UNACOR a crescut în ultimii doi ani dar nu atât de mult cât ne-am fi dorit și așteptat. Forța unei uniuni de creație stă în egală măsură în calitatea membrilor săi și a numărului de membri ai acesteia. Nu este un secret pentru nimeni ( lucrul acesta l-am declarat chiar cu ocazia lansării uniunii noastre pe scena Operei Naționale din București) că scopul nostru pe termen mediu este obținerea statutului de «organizație de utilitate publică», moment în care, odată obținut acest statut, vom putea fi mult mai utili breslei noastre, în primul rând prin faptul că în acel moment vom fi finanțați de la buget așa cum sunt toate uniunile de creație care beneficiază de acest statut. Una dintre problemele majore cu care se confruntă comunitatea noastră – mai ales în ce-i privește pe coregrafi – este faptul că aceștia nu beneficiază în prezent de posibilitatea obținerii din partea statului român a suplimentului de pensie de care se bucură toți ceilalți membri ai uniunilor de creație. Acest lucru se va rezolva de la sine odată cu obținerea statutului amintit. Problema cea mai gravă cu care ne confruntăm este însă ignorarea aproape totală a problemelor majore pe care le întâmpină breasla noastră pe relația cu oficialitățile de resort, ignorare a cărei singură cauză este slaba noastră organizare și, direct legată de aceasta, absența unei voci unitare și puternice, capabilă să impună punctul de vedere al unei comunități, unită și puternică ea însăși. Lumea dansului este divizată, încă nu pe deplin conștientă de importanța ei în spațiul cultural românesc, și, mai ales, lipsită de o solidaritate reală de breaslă. Din dialogul cu potențialii membri ai uniunii noastre de până acum a reieșit că reținerea majoră a acestora de a adera la uniune constă în absența unui răspuns la întrebarea ”Ce face uniunea pentru noi?”. Desigur acestei întrebări i s-a răspuns, în timp, de persoane mult mai autorizate decât noi. De pildă, într-un context similar, J.F. Kennedy îi invita pe americani să se întrebe nu ce poate face America pentru ei ci ce pot face ei pentru America. Sper că odată intrați în al șaselea an de existență, coregrafii, balerinii și toți cei ce gravitează în jurul axului acestei minunate profesii să înțeleagă că Uniunea nu este o entitate abstractă, metafizică, un fel de sursă de beneficii pentru care nu trebuie să faci altceva decât să ceri, ci că, Uniunea nu poate fi decât solidaritatea artiștilor ce profesează arta coregrafică, o solidaritate construită în jurul unui ideal care ar trebui să fie cel puțin acela de a fi în rând cu celelalte bresle. Uniunea suntem noi, cei ce ne dorim măcar atât.” Prof.univ dr. Sergiu Anghel, Președintele UNACOR